Știrile false, cunoscute și sub denumirea de „fake news,” reprezintă informații eronate sau înșelătoare prezentate drept fapte reale, cu scopul de a manipula opinia publică, a genera controverse sau a servi anumite interese. Acestea pot lua diverse forme, de la articole, imagini și videoclipuri editate sau scoase din context, până la povești complet fabricate.
Un aspect esențial al știrilor false este intenția din spatele lor. De multe ori, acestea sunt concepute pentru a amplifica polarizarea socială, a influența alegerile politice sau a promova teorii conspiraționiste. În alte cazuri, scopul este pur comercial, creând titluri senzationale pentru a atrage clicuri și venituri din publicitate.
Răspândirea știrilor false a fost accelerată de rețelele sociale, unde informațiile pot deveni virale într-un timp foarte scurt. Algoritmii platformelor tind să prioritizeze conținutul care generează reacții puternice, iar utilizatorii, adesea, distribuie informații fără să verifice autenticitatea acestora.
Un alt factor care alimentează succesul știrilor false este fenomenul de confirmare a prejudecăților. Oamenii tind să accepte mai ușor informațiile care se aliniază cu convingerile lor preexistente și să le respingă pe cele contrare, ceea ce face ca știrile false să fie mai ușor de crezut pentru anumite grupuri.
Consecințele pot fi grave: dezinformarea poate submina încrederea în mass-media, poate crea panică sau poate împiedica luarea unor decizii informate. Un exemplu notabil este răspândirea miturilor despre vaccinuri, care a avut efecte negative asupra sănătății publice.
Combaterea știrilor false necesită educație media, dezvoltarea gândirii critice și utilizarea surselor de încredere. Verificarea informațiilor, apelul la fact-checking și o atitudine sceptică față de titlurile senzaționaliste sunt esențiale pentru a preveni dezinformarea.
Recunoașterea știrilor false
În urma unui studiu efectuat de Ipsos Public Affairs în octombrie 2020 (Trust misplaced? A report on the future of trust in media) au fost identificați câțiva factori cheie care ar avea un impact asupra prezentului și viitorului adevărului și al încrederii în știri: opinii naționaliste/populiste; campanii de dezinformare; erodarea modelelor de afaceri și a altor forțe care limitează accesul la știri de calitate; iar tehnologia se schimbă și mai fragmentează cum și de unde primim știrile noastre.
Principalele concluzii ale studiului includ:
- Problema „știrilor false”: Știm că în lumea de astăzi există „știri false”. O parte importantă a alfabetizării media în aceste vremuri este de a putea deosebi realul de fals. Constatările arată că suntem de aproximativ două ori mai încrezători în propria noastră capacitate de a identifica real de fals (59%) decât suntem încrezători că alții din țara noastră (30%) pot.
- Găsirea conținutului de încredere: oamenii caută în mod activ adevărul? Răspunsul pare a fi un da copleșitor. În majoritatea țărilor, oamenii „se asigură că știrile pe care le citesc, le urmăresc sau le ascultă provin din surse de încredere”. Cu toate acestea, există probleme cu acest lucru. Este natura umană ca oamenii să aibă încredere în conținutul pe care îl consideră adevărat, dar în multe cazuri, ei cred că este adevărat, deoarece le întărește viziunea asupra lumii.
- Cât suntem dispuși să plătim? Aproximativ două din trei persoane sunt de acord cu afirmația că „Citesc doar știri pe care le pot accesa gratuit”. O parte din problemă ar putea fi costul. Două treimi spun că au „acces facil la știri din surse în care au încredere”.
Nu este întotdeauna simplu să deosebim adevărul de ficţiune. Ar trebui să ne fixăm ca scop clasificarea corectă a multitudinii de informaţii, diverselor surse şi scopurilor diferite ale utilizatorilor reţelelor sociale. Următoarele șase sfaturi pot fi de ajutor în detectarea ştirilor false.
- Atitudinea critică. Relatări exagerate şi lipsa citării de surse pot indica faptul că o ştire este falsă. Se impune întotdeauna o atitudine critică faţă de toate informaţiile.
- Verificarea surselor. Ştirea provine dintr-o sursă de încredere? Trebuie să aruncăm o privire către pagina-sursă a informaţiei. Există o secțiune de contact, nume şi adresă? Portalurile şi platformele serioase furnizează întotdeauna informaţii transparente.
- Găsirea contextului. Știre adevărată, satiră sau fake news? Răsfoiţi pe scurt celelalte articole ale site-ului, blog-ului sau canalului de reţea de socializare pentru o primă evaluare a ştirii sau sursei.
- Analizarea textului. Tonul ştirii este exagerat iar detaliile sunt simple sau sumare? Conţinutul pare îndoielnic sau oferă o perspectivă unilaterală asupra situaţiei, eventual prin intermediul unor statistici? Au fost citate surse sau linkuri? Apar greşeli de traducere? La asemenea întrebări se poate găsi un răspuns rapid efectuând o cercetare sumară sau aruncând o privire critică.
- Verificarea imaginilor. Imaginea corespunde într-adevăr ştirii respective, aşa cum se afirmă în articol, sau unei alte ştiri? În cazul imaginilor se poate căuta cu ușurință pe motoarele de căutare. Dacă imaginea respectivă apare de frecvent pe site-uri neserioase, poate fi un indiciu de ştire falsă.
Compararea detaliilor. Dacă informaţiile par neverosimile, căutaţi o altă sursă. Aceasta poate fi un portal de ştiri sau un raport oficial al unei instituții. O comparare a textelor şi imaginilor ajută la identificarea ştirilor false.
Boții sociali
Boții sociali sunt chatboţi care apar sub forma unor conturi în reţelele de socializare şi care par să fie o persoană reală care se ascunde în spatele contului. Un chatbot este programat să funcționeze independent de un operator uman.
Chatboții se regăsesc în număr mare pe Facebook, Twitter, YouTube, etc. şi au devenit un subiect de interes. Motivul este că boţii sociali nu numai că strâng informaţii precise despre alţi utilizatori, dar şi împrăştie într-o perioadă de timp extrem de scurtă informaţii sub forma unor comentarii cu privire la anumite produse sau păreri politice. Acest lucru poate sugera că pe internet predomină o anumită părere.
Boții sociali nu pot fi întodeauna recunoscuți cu usurință. Totuși, aceștia pot fi identificați dacă se urmărește firul discuției, cât de „uman” sună conversația, dacă răspund concret la o întrebare și cum reacționează așa-zisa persoană din spatele contului la întrebări logice. Un alt indiciu îl reprezintă și stilul de formulare – boții răspund la mesajele celorlalți participanți la discuție preluând termeni sau sinonime în propriile postări.
O altă modalitate de identificare a boților este frecvența mesajelor. Putem deveni suspicioşi dacă din acel cont se postează zilnic extrem de multe mesaje sau se postează în mod frecvent mai multe mesaje diferite simultan către mai multe conturi. Este indicat să verificăm în acest caz dacă conţinutul mesajelor este mereu acelaşi sau asemănător.
Deși este dificil de a purta o conversație adevărată și aprofundată cu un chatbot, sunt suficiente doar câteva afirmații simple pentru a atrage reacții din partea oamenilor și a da naștere la o discuție, formând astfel opinii.
Reţelele de socializare sunt medii de informare în care se pot forma şi distribui opinii în decurs de câteva secunde. Cum ne putem orienta în fluxul de informații abundente și cum putem identifica o știre fake, o știre reală sau o simplă opinie? Acestea sunt o parte din întrebările ce apar în mod repetat în discuțiile pe tema știrilor false.
Răspândirea ştirilor false
Un exemplu de răspândire al unei știri false îl reprezintă un postare cu o imagine a unui refugiat sirian împreună cu cancelarul german Angela Merkel. Postarea iniţială apărută pe Facebook a primit în jur de 13.000 de reacţii, iar ştirea falsificată care îl prezenta pe refugiat ca fiind un terorist şi înscena fotografia într-un context fals a primit un număr aproape dublu de reacții.
Utilizatorii rețelelor de socializare contribuie la răspândirea știrilor false prin distribuirea acestora fără o verificare prealabilă. Cine doreşte să fie bine informat, trebuie să consulte pe cât posibil mai multe surse independente una de alta şi nu doar din reţelele de socializare.
O soluție pentru stoparea răspândirii știrilor false o reprezintă și educația tinerilor și sprijinul acestora în dezvoltarea competențelor digitale, pentru ca aceștia la rândul lor să poată evalua și folosi informațiile conform propriilor scopuri sau necesități.
Tinerii sunt în căutarea propriei identități, iar rolurile și conținuturile transmise prin intermediul rețelelor de socializare reprezintă o componentă esențială pentru adolescenți.
Copii și adolescenții sunt confruntați mai puțin cu știri false și mai mult cu informații care le pot influența subtil părerile. În special pe YouTube, canalele cu format specific de înfrumusețare sau stil de viață, de multe ori prezintă lumi înscenate care pot forma ideile și părerile copiilor exact în momentul în care aceștia nu au acumulat încă suficiente experiențe proprii sau le lipsește termenul de comparație cu alte surse de informare. În special copiilor și adolescenților le vine greu să deosebească o recomandare personală de o influențare prin reclamă.
Mediul online poate contribui atât pozitiv cât și negativ la dezvoltarea sistemului de valori sau modelelor de viață ale adolescenților.
Percepția românilor cu privire la știrile false și dezinformările online
Un sondaj realizat în perioada 1 – 12 martie 2021 de către „Strategic Thinking Group” include și un capitol dedicat percepţiei populaţiei cu privire la ştirile false şi dezinformările din online, arată că există diferențe majore între cum văd tinerii din România și persoanele mai în vârstă știrile online și știrile TV.
Volumul eşantionului a fost de 1100 de persoane, reprezentativ pe categoriile socio-demografice semnificative (sex, vârstă, ocupaţie) pentru populaţia neinstituţionalizată a României, cu vârsta de 18 ani şi peste. Eroarea maximă admisă a datelor este de ± 2,95% la un grad de încredere de 95%.
55% dintre oamenii care au participat la sondaj sunt de părere că, în foarte mare şi mare măsură, au fost expuşi în ultimele luni la ştiri false. 42,5% spun că au fost expuşi în mică măsură sau foarte mică măsură/deloc, iar 2,5% nu ştiu sau nu au răspuns la această întrebare.
Analiza socio-demografică: persoanele sub 44 de ani, cu un nivel de educaţie mai ridicat, au fost de părere că sunt expuşi la ştirile false, iar cei de peste 45 de ani cu nivel de educaţie mai scăzută au răspuns contrar.
36,3% dintre români au încredere în informaţiile difuzate pe posturile TV, iar 60,7% nu au încredere, iar 3% nu ştiu sau nu răspund.
Analiza socio-demografică: Persoanele mai în vârstă au încredere în informaţiile difuzate pe TV, iar tinerii cu nivel de educaţie ridicat nu cred în ştirile de pe TV.
21,8% dintre români au încredere în paginile de internet ale canalelor mass-media, iar 67,6% nu au încredere. 10,7% nu au răspuns.
Analiza socio-demografică: Bărbaţii, cei cu vârsta sub 60 de ani, cei cu un nivel de educaţie mai ridicat, utilizatorii de reţele sociale au o încredere mai ridicată în paginile de internet ale canalelor mass-media decât celelalte categorii. Tind să nu aibă încredere în informaţiile de pe paginile de internet ale canalelor mass-media: persoanele sub 44 de ani, locuitorii din regiunea Nord Vest.
15,8% dintre români spun că au încredere în informaţii citite sau primite pe reţele sociale (Facebook, Instagram, Youtube, TikTok), iar 74,1% nu au încredere. 10,1% nu ştiu sau nu răspund.
Analiza socio-demografică: Încrederea în informaţiile primite pe reţele sociale este, în medie, mai mare în rândul următoarelor categorii: cei cu vârsta între 45 şi 59 de ani, locuitori din urbanul mic. Sunt neîncrezători în informaţiile primite pe reţele sociale mai ales: tinerii, cei cu educaţie superioară şi cu un venit mai ridicat, locuitori din Bucureşti şi din urbanul mare, utilizatorii de reţele sociale.
40,6% dintre români au încredere în informaţiile difuzate de posturile de radio, iar 44,9% nu au încredere. Nu ştiu sau nu răspund 14,5%.
Analiza socio-demografică: Cei care au încredere în informaţiile difuzate de posturile de radio sunt cu precădere: bărbaţi, persoane mai în vârstă, cu un nivel de educaţie mai scăzut, locuitori din Bucureşti sau din urbanul mare, persoane care nu utilizează reţele sociale. Tind să nu aibă încredere în informaţiile difuzate de posturile de radio mai ales: bărbaţii, tinerii, cei cu educaţie mai ridicată.