Percepțiile, valorile și influențele externe modelează modul în care oamenii își creează punctele de vedere. Factori precum mediul social, educația, experiențele personale și expunerea la media joacă roluri cruciale în acest proces. Impactul confirmării prejudecăților și tendinței de a căuta informații care susțin convingerile existente. Este important să ne dezvoltăm gândirea critică și să evaluăm sursele pentru a evita manipularea sau formarea unor opinii bazate pe informații eronate.
Iluzia majorității
Când oamenii îşi formează o părere, de cele mai multe ori se alătură majorităţii. Un studiu efectuat de Jeon-Hyung Kang și Kristina Lerman a demonstrat faptul că ceea ce oamenii consideră a fi o părere majoritară pe rețelele de socializare nu este nimic mai mult decât o iluzie. Odată cu apariția rețelelor de socializare, modul de influențare a opiniei a căpătat forme noi.
Un exemplu de formare de opinie: în figurile de mai jos sunt reprezentate 14 pictograme reprezentând utilizatori diferiți, activi pe rețelele sociale. Pictogramele colorate în portocaliu reprezintă 3 utilizatori care susțin o opinie diferită de părerea celorlalți utilizatori (pictogramele de culoare gri) – deci este o opinie reprezentată de o minoritate (3 din 14).
În schimb, nodurile portocalii sunt foarte active, în comparație cu nodurile gri. Sunt conectate cu multe alte noduri.
Cu cât un utilizator își postează mai des părerea cu privire la un anumit subiect, cu atât mai des vor fi confruntați cu aceasta toți „prietenii” acestuia. În plus, dacă utilizatorii mai puțin activi au mai mulți „prieteni” activi, vor cădea în iluzia că părerea persoanelor active este cea predominantă și vor fi tentați să și-o însușească, chiar dacă este opinia unei minorități.
Efectul camerei cu ecou
Pe rețelele de socializare se face schimb de impresii în special cu persoane cu opinii comune. De aceea atunci când un utilizator își exprimă o părere primește de cele mai multe ori înapoi ca ecou o părere foarte asemănătoare sau o aprobare. Acest lucru poate falsifica adevărul şi influenţa opiniile unor grupuri întregi. Prin efectul camerei cu ecou se explică de este atât de frecventă și rapidă răspândirea știrilor false sau ale unor teorii ale conspirației.
Teoria spirelei tăcerii
Teoria spiralei tăcerii, emisă de cercetătoarea germană Elisabeth Noelle-Neumann în anii 1960 – 1970 susține că gradul în care o persoană este dispusă să își spună părerea cu privire la un subiect intens dezbătut scade invers proporțional cu raportul în care această părere diferă de opinia majorității.
Un studiu realizat în 2014 de centrul de cercetare Pew Research Center a demonstrat faptul că mecanismul spiralei tăcerii funcționează și în cazul rețelelor de socializare. Studiul s-a bazat pe interogarea a unui număr de 1801 utilizatori ai rețelelor de socializare cu privire la dezvăluirile lui Edward Snowden din 2013 despre supravegherea guvernamentală pe scară largă a înregistrărilor telefonice și email-urilor cetățenilor americani.
86% dintre americani au raportat, că sunt „foarte” sau „oarecum” dispuși să aibă o conversație despre programul de supraveghere al guvernului în mediul offline (la o întâlnire publică, la o cină de familie , la un restaurant cu prietenii sau la serviciu). Cu toate acestea, doar 42% dintre cei care folosesc Facebook sau Twitter au fost dispuși să discute aceste probleme prin intermediul rețelelor sociale.