Formarea opiniilor

Percepțiile, valorile și influențele externe modelează modul în care oamenii își creează punctele de vedere. Factori precum mediul social, educația, experiențele personale și expunerea la media joacă roluri cruciale în acest proces. Impactul confirmării prejudecăților și tendinței de a căuta informații care susțin convingerile existente. Este important să ne dezvoltăm gândirea critică și să evaluăm sursele pentru a evita manipularea sau formarea unor opinii bazate pe informații eronate.

Iluzia majorității

Când oamenii îşi formează o părere, de cele mai multe ori se alătură majorităţii. Un studiu efectuat de Jeon-Hyung Kang și Kristina Lerman a demonstrat faptul că ceea ce oamenii consideră a fi o părere majoritară pe rețelele de socializare nu este nimic mai mult decât o iluzie. Odată cu apariția rețelelor de socializare, modul de influențare a opiniei a căpătat forme noi.

Un exemplu de formare de opinie: în figurile de mai jos sunt reprezentate 14 pictograme reprezentând utilizatori diferiți, activi pe rețelele sociale. Pictogramele colorate în portocaliu reprezintă 3 utilizatori care susțin o opinie diferită de părerea celorlalți utilizatori (pictogramele de culoare gri) – deci este o opinie reprezentată de o minoritate (3 din 14).

În schimb, nodurile portocalii sunt foarte active, în comparație cu nodurile gri. Sunt conectate cu multe alte noduri.

Cu cât un utilizator își postează mai des părerea cu privire la un anumit subiect, cu atât mai des vor fi confruntați cu aceasta toți „prietenii” acestuia. În plus, dacă utilizatorii mai puțin activi au mai mulți „prieteni” activi, vor cădea în iluzia că părerea persoanelor active este cea predominantă și vor fi tentați să și-o însușească, chiar dacă este opinia unei minorități.

Efectul camerei cu ecou

Pe rețelele de socializare se face schimb de impresii în special cu persoane cu opinii comune. De aceea atunci când un utilizator își exprimă o părere primește de cele mai multe ori înapoi ca ecou o părere foarte asemănătoare sau o aprobare. Acest lucru poate falsifica adevărul şi influenţa opiniile unor grupuri întregi. Prin efectul camerei cu ecou se explică de este atât de frecventă și rapidă răspândirea știrilor false sau ale unor teorii ale conspirației.

Teoria spirelei tăcerii

Teoria spiralei tăcerii, emisă de cercetătoarea germană Elisabeth Noelle-Neumann în anii 1960 – 1970 susține că gradul în care o persoană este dispusă să își spună părerea cu privire la un subiect intens dezbătut scade invers proporțional cu raportul în care această părere diferă de opinia majorității.

Un studiu realizat în 2014 de centrul de cercetare Pew Research Center a demonstrat faptul că mecanismul spiralei tăcerii funcționează și în cazul rețelelor de socializare. Studiul s-a bazat pe interogarea a unui număr de 1801 utilizatori ai rețelelor de socializare cu privire la dezvăluirile lui Edward Snowden din 2013 despre supravegherea guvernamentală pe scară largă a înregistrărilor telefonice și email-urilor cetățenilor americani.

86% dintre americani au raportat, că sunt „foarte” sau „oarecum” dispuși să aibă o conversație despre programul de supraveghere al guvernului în mediul offline (la o întâlnire publică, la o cină de familie , la un restaurant cu prietenii sau la serviciu). Cu toate acestea, doar 42% dintre cei care folosesc Facebook sau Twitter au fost dispuși să discute aceste probleme prin intermediul rețelelor sociale.

Pe scurt, totul se rezumă la percepția despre ce e „popular” versus „nepopular”. Dacă simțim că opinia noastră e pe val, avem mai mult curaj să o exprimăm. Dar dacă pare contrară opiniei dominante, tăcerea devine adesea soluția, chiar dacă în sinea noastră suntem siguri că avem dreptate. Acest fenomen nu se limitează la politică; poate apărea în orice domeniu unde oamenii se tem de judecata socială – fie că e vorba de modă, moralitate sau valori personale.

Un exemplu clasic vine dintr-un studiu despre alegerile federale din Germania din 1965, unde a fost observat că așteptările privind rezultatul alegerilor au influențat schimbări de ultim moment în voturi, chiar dacă intențiile politice ale oamenilor au rămas constante pe parcursul campaniei. Practic, alegătorii au început să sprijine public partidul perceput ca favorit, contribuind astfel la formarea unei spirale care a dus la consolidarea acelei opinii dominante.

Spirala tăcerii arată cât de mult ne influențează frica de excludere socială și cum poate modela asta opiniile publice. E un mecanism subtil, dar extrem de puternic, care continuă să fie relevant și în era rețelelor sociale, unde „vocea majorității” pare mai zgomotoasă ca niciodată.

Bulele-filtru

Ştirile false – fake news – sunt informaţii intenţionat false care sunt distribuite cu un scop anume. De multe ori în acelaşi context cu ştirile false apare şi termenul de „bulă-filtru”. 

Toate activităţile care au loc pe internet sunt analizate cu ajutorul unor algoritmi: ce citeşte o persoană, ce site-uri frecventează, ce-i place acelei persoane, etc. Astfel motoarele de căutare şi reţelele de socializare nu le prezintă tuturor utilizatorilor informaţii uniforme, ci informaţii adaptate caracteristicilor şi intereselor fiecărui utilizator în parte, precum şi anturajului acestuia. Consecința acestui lucru este că atunci când utilizăm reţelele de socializare ne apar conţinuturi filtrate care se potrivesc propriului profil. Informaţiile necorespunzătoare sau părerile diferite nu sunt afişate decât foarte rar sau chiar niciodată.

Algoritmii motoarelor de căutare şi ai reţelelor de socializare ne sugerează frecvent informaţii asemănătoare celor pe care le-am văzut anterior. Astfel, utilizatorii primesc în mod preponderent conţinuturi care corespund părerilor sau obiceiurilor lor. Ne aflăm într-o bulă de filtru oricând suntem înconjurați doar de opinii cu care suntem de acord, fiind în același timp feriți de perspective opuse. Baloanele de filtrare ne distorsionează înțelegerea lumii și ne împiedică capacitatea de a lua decizii echilibrate. 

Majoritatea filtrelor personalizate se bazează pe un model în trei pași. În primul rând, se crează un profil al fiecărui utilizator – cine este și ceea ce-i place. Apoi, i se oferă conținut și servicii care i se potrivesc cel mai bine. Ultimul pas este acela de a regla conținutul oferit pentru o potrivire cât mai corectă.

Efectul real al bulelor-filtru este însă contestat. Există mai multe rapoarte şi studii contradictorii despre avantajele, respectiv dezavantajele prezentate de algoritmii de filtrare pentru utilizatori.

Bulele-filtru au rezultat dintr-o necesitate a personalizării media, dar care poate prinde utilizatorii într-o capcană. Utilizarea inteligenței artificiale pentru a personaliza ofertele sau căutările pe internet poate determina utilizatorii să vizualizeze numai conținut care le va întări propriile puncte de vedere, fără a le provoca. Site-urile de rețele sociale precum Facebook pot prezenta conținut într-un mod care îngreunează utilizatorilor să determine sursa conținutului, determinându-i să decidă singuri dacă sursa este de încredere sau falsă. (Michael Gross, ianuarie 2017, „The dangers of a post-truth world”)

Acest lucru poate face ca oamenii să se obișnuiască să audă ceea ce vor să audă, ceea ce îi poate determina să reacționeze mai radical atunci când văd un punct de vedere opus. Bulele-filtru pot determina persoana să vadă orice puncte de vedere opuse ca fiind incorecte și, prin urmare, ar putea permite mass-media să forțeze punctele de vedere asupra consumatorilor.

Identitatea utilizatorilor modelează mass-media. Există un singur defect în această logică: mass-media modelează și identitatea. Și, ca rezultat, aceste servicii pot ajunge să creeze o potrivire bună între utilizatori și mass-media, prin modelarea individului.

Studiul explorează gradul în care rețelele sociale afectează un atribut uman de lungă durată – că cei care cred că dețin opinii minoritare se autocenzurează adesea, nereușind să se pronunțe de teama ostracismului sau ridicolului. Se numește „spirala tăcerii”.